Fiind Dumnezee, Victoria Donțov

13925596_1753831201553559_1564549035364417689_o


Mi-i dor atât de mult
De buzele tale
Ce se plimbau pe trupu-mi
Cătând alinare.

Ce mă făceau să simt
Mii fiori de gheață
Iubind, topită toată
Tu să mă vezi „Faianță”.

Mi-i dor atât de mult
De brațele tale
Ce mă strângeau la piept
Cerând sărutare.

Ce mă făceau să simt
Atâta tandrețe
Sorbindu-mă toată
Mă vezi „Frumusețe”.

Mi-i dor atât de mult
De vorbele tale
Ce mă-nălțau în ceruri
Cerșind ascultare.

Ce mă făceau să simt
Atâta credință
De dor și durere
Mă vezi „Dumnezee”.


Anunțuri

Între pom și frunză de Victoria Donţov

16492349_1841712572765421_1410392412_o


Sunt un pom?
Sau sunt o frunză?
Frunza pleacă și te lasă,
Pomul stă mereu acasă.
Frunza zburdă și dansează,
Pomul naște, roadă face.
Coace fructe și răbdare
Pentru frunze dansatoare.
Frunza cade și-nţelege
Pe pământ exist-o lege,
Dacă pleci și părăsești
Ai blestemul până-n veci.
Și te calcă toți pe cap,
Te zdrobesc fără de milă
Și rămâi pe loc străină
Fară tatăl tău copac.
Sunt o frunză? Sau un pom?
Într-o lume care pleacă
Chiar și pomul roditor….