Nu uita, eşti fericit atât timp cât îți dorești să trăiești. Recenzie la cartea Oamenii fericiți citesc și beau cafea de Agnes Martin-Lugand.

Povestea unei femei tinere și lipsită de dorința de a trăi, de a se bucura de viață, ne deschide porțile spre un roman ademenetor. De la început credeam că în timpul lecturii voi simți aroma de cafea, voi face notițe de lecturi noi, vă asigur că am dat greş!
După o întâmplare tragică, care o lipsește pe Diane de cele mai dragi ființe, ea se retrage în lumea neştirii. Vă spun pe şleu; în acea perioadă eroina nu servea cafea şi nu citea cărți.
„Inima îmi bătea, pielea îmi era udă, pipăiam peste tot prin pat. Răceala și golul din locul lui răspundeau chemările mele. Cu toate acestea, Colin era acolo, mă săruta, buzele lui îmi atinseră pilea de pe gât, coborâseră prin spatele urechii până la umăr.”

Alungă părinții ce încearcă s-o scoată din depresie şi-l acceptă pe unicul prieten şi partener de afaceri, Felix. La insistențele lui cât şi din cauza lor, Diane pleacă într-o localitate micuță din Irlanda.
Un nou mod de gândire sau atmosfera ploioasă n-au putut-o zdruncina din temelii aşa cum o face vecinul ei, un bărbat cu aspect şi comportament înfricoșător (nu în sensul oribil). La mijlocul lecturii mi-am dat seama că pe lângă un stil lejer pe care l-a adoptat Agnes Martin-Lugand, sunt însoțită de o terapie exemplificată și un nod de lacrimi oprit în piept.
16681566_1861000647449647_1911834199412543615_n Zbuciumul emoțional şi hotărârile personajelor au făcut coperta lipicioasă. Mă îngrozea gândul că o instorie atât de puternică şi pozitivă în pofida faptului că are la temelii o pierdere, se poate finisa atât de repede. Prea puține pagini la mulțimea de emoții care le trezește. S-a poziționat nuvela dată desubtul luminei, care-ți șoptește: „Nu uita, eşti fericit atât timp cât îți dorești să trăiești!”
” Întoarcerea la punctul de plăcere. Nu se schimbase nimic; oamenii grăbiți, circulața infernală, agitația magazinelor.”

Dacă încă n-ați înțeles ce legătură are „Oamenii fericiți citesc şi beau cafea”, atunci, vă spun că este o sinapsă, care leagă trecutul de viitor. În ce mod se întâmplă aceasta vă las să descoperiți singuri. Am cumpărat prelungirea istoriei, astefel mi-am asigurat o călătorie în lumea celor, care beau cafea şi citesc pe străzi pariziene.

Vă las în compania cărții şi până la următoarea recenzie.
Pa pa!

Photo: Victoria Anna
Autor: Victoria Anna

Anunțuri

O istorie a copiilor care ne-au creat viitor. Copii Libertății de Marc Levy

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a existat în Franţa un ansamblu de reţele clandestine care au încercat să saboteze regimul de la Vichy (între 1940 şi 1944, Franţa s-a aflat, mai întâi parţial, apoi integral, sub ocupaţie germană). Este vorba despre mişcarea de Rezistenţă care s-a opus colaboraţionismului oficial cu naziştii.
Spre deosebire de celelalte romane ale lui Marc Levy, care mizează pe ficţiune şi uneori chiar pe fantastic, Copiii libertăţii porneşte de la acest fapt real al istoriei. Autorul relatează povestea tatălui său, Raymond, şi a unchiului său, Claude, care s-au angajat în Rezistenţă înainte de a împlini 18 ani; alături de Charles, Sophie, Marc, Alonso şi alţii, fie ei francezi sau copii de emigranţi italieni, români, spanioli etc. O «bandă» de adolescenţi, plini de voie bună şi chef de viaţă – unii de-abia dacă trăiseră fiorii primei iubiri –, care fabricau bombe sau aruncau trenuri în aer animaţi de idealul de libertate. Unii au supravieţuit, alţii au murit în luptă sau au fost deportaţi la Dachau.

15977616_1774418482823671_6055903212869673746_n
Mi-am propus să citesc toate cărțile lui Marc Levy fără să stiu ce este în ele. Asta și fac.
Nici prin cap nu-mi trecea că în „Copii libertății” voi găsi o istorie reală, voi citi despre oameni care au fost în carne și oase. Am fost strânsă la perete de frica, foamea și sărăcia copiilor din Franța, perioada războiului.
M-am apropiat sufletește de fiecare adolescent, care aștepta acea primăvară liberă. Datorită curajului și dorinței de a trăi în libertate; au luptat și au rezistat chinurilor nemărginite. Mulți dintre ei au murit sperând că cei din urmă copii nu vor fi privați de dreptul la existență.
Aș încerca să spun mai multe despre cele citite, dar oare e cu putință? Aceasta este istoria umanității, dar e posibil ca istoria copiilor libertății, care visau să iubească pentru prima dată, să fie mai puțin însemnată?
Dacă mi-ar spune cineva că cartea este o pierdere de timp, aș răspunde că este un firicel în omagiu libertății noastre.

Cu drag, 1437045076534220280416 (1)

Sub Lună De Șofran de Nicole C. Vosseler

Anul acesta n-am avut o carte în mână, care să-mi întindă nervii în așa hal. Este o experiență de neuitat, chiar dacă mă refer la o carte, la o așa banală actictivitate ca cititul.
Cu siguranță nu-mi vor ajunge cuvinte să-mi exprim profunda fascinație pentru romanul lui Nicole C. Vosseler. Ce la prima vedere ar fi o istorie de dragoste, una foarte complexă și cu temelii puternice. Pentru mine s-a dovedit a fi o sagă rar întâlnită. Am petrecut câteva zile  (și nopți) „Sub Lună De Șofran” fără să vreau să revin la realitate.

Oxford, 1853. Maya Greenwood ascultă fascinată poveștile unui oaspete neobișnuit: Ralph Garrett, ofițer al armatei britanice în India. Când acesta începe să o curteze, tânăra femeie își dă seama că o va aștepta în curând o viață aventuroasă în străinătate.  Familia ei se opune acestei legături așa ca Maya fuge cu Ralph.
Când el este trimis în Arabia, Maya cade în mainie beduinilor. Acolo va întelege ce înseamnă adevaratul Orient – și trebuie să admită că șeful războinicilor deșertului, charismaticul Rashad al-Shaheen, i-a cucerit inima.

20161227_132410

Alături de Maya și familia ei cu o dragoste nemărginită, cu legături care înfruntă distanța și timpul, am călătorit în Orient, am cunoscut deșertul.
Foarte rar când vărs macar o lacrimă în timpul lecturii, cu toatea acestea cititind cartea n-am avut milă de ele și le-am lăsat să curgă pârăiaș.
Un roman tensionat și tot odată foarte dăruitor cu cititorul său. Urmăresc evoluția de la o fetiță rebelă plină de vise, opunânduse manierelor din înalta societate engleză din sec. XIX, care fac din femeie o ființă infantilă și nu prea strălucită la minte.
Sunt martoră pe viu la prima ei dragoste, care o duce până în Orient, la visele ce-și lasă voalul. Suspin alături de ea când își pierde fratele, unica ființă dragă. Și urmează o întreagă călătorie, care din păcate poate fi citită doar în câteva ore.

Citate
„O femeie și un bărbat , departe de toate noțiunile omenești de bine și rău, dincolo de granițele trasate de om. Două suflete care se găsiseră, fără să se fi căutat. ”

„Bărbatul care pleacă să caute izvoarele unui râu caută în realitate izvorul altui lucru care le lipsește în mod dureros, cu toate că știu că nu îl vor găsi niciodată.”

Recomand? Absolut ! O combinație perfectă de aventură, emoție și dragoste romantică. O carte interesantă.
1437045076534220280416 (1)

Ray Bradbury – Cronici martiene

Neânsemnat este numărul paginilor scrise de un geniu.
Demult n-am citit o carte cu atâta sete. După sinopsis mă așteptam la un SF de zile mari. Însă, cum se întâmplă cel mai des cu cărțile, sinopsisul nu este sugestiv.  

Cronicile martiene este declaratia de dragoste a lui Ray Bradbury pentru o lume pe care nu o poate atinge, dar dupa care poate tanji de departe. El creeaza o imagine tulburatoare a unei planete Marte distruse de colonistii umani si – mult mai inspaimantator – a unei civilizatii martiene ingenuncheate de microbii adusi de om. O poveste – plina de imaginatie, dar profunda si sincera – despre cladirea unei lumi noi.

14600940_1727661254166061_7270920017978296800_n
Avem două civilizații, două planete și instinctul primar de supraviețuire. Băștinașii de pe Marte și oamenii, o rasă ce lasă doar pulbere.

Ray Bradbury a trecut un fir roșu-nisipos prin mozaica cărții, a adunat firmituri de povești despre Marte, le-a presurat cu refererire una la cealaltă în ordine deloc întâmplătoare.
Istoriile ne pun în fața viciilor umane, fricii, dragostei, egoismului, lașității.

„Rachetele veneau că nişte lăcuste, roind şi coborând în petale de fum purpuriu. Iar din rachete alergau oameni cu ciocane în mâini, să preschimbe lumea cea stranie într-o formă familiară ochiului, să înlăture toate ciudăţeniile, ţinând cuie în guri, astfel încât semănau cu nişte carnivore cu dinţi de oţel, scuipându-le în mâinile lor iuţi în timp ce ciocăneau schelele căsuţelor, acopereau cu ţigle acoperişurile, ca să ascundă stelele misterioase, şi potriveau obloane verzi pe care să le coboare nopţile.”

Lista ar fi la nesfarsit. Pe lângă imaginație, lucruri fantastice și tot odată aproape reale, am fost pusă în fața unui tablou sumbru, a rasei umane, descrisă cu exacticitate prin hotărârile sale.
Tunelul are ieșire, iar Bradbory ne amintește depsre aceasta într-o manieră frumoasă. Speranța e sămânță care va naște mereu contradictoriul, dar o va face din cele mai bune intenții.
Asa ca mai multe n-am sa spun. Trebuie sa citesti ca sa simti cine sunt cu adevarat martienii.

 

Dacă cauți o carte menită să te îndrăgostească de literatura română contemporană…

Despre cărțile care m-au impresionat profund îmi este cel mai greu să scriu. Deși, straniu lucru, căci vorbesc despre ele „fără pauze la masă”.

14355792_1790613287821717_4838293408230033406_nLa limită există în viața mea de luni bune, odată cu apariția sa, am avut parte de schimbări majore, o spun fără exagerare. Cu toată fascinația mea pentru acest roman, care mi se asociază cu o operă clasică a scriitorilor ruși, începutul mi-a fost dificil. Zic doar începutul, așa cum din momentul în care bătrânul procură pentru Alexandru un teanc mare de cărți, sufletul meu de cititor s-a aliat puștiului. Împreună cu puștiul am început să-i aflam viața lui Albert, în prezent un bătrân morocănos, urât de toți, dar cu gusturi alese în muzică, literatură și cafea. El reprezinta personajul învăluit de mister ce-i conturează copilului încercat de sărăcie un alt viitor. Unul cel putem bănui doar după istoria palpitantă a neamțului stabilit în România pe parcusul perioadei sovietice.

Povestea de dragoste ce face sufletul să vibreze, taine de familie, destin în devenire, amintiri, umor si multe dedesubturi, care ne pun pe gânduri. Am fost înghițită de imaginația scriitoarei!
14045654_1712301809035339_8801425357991361270_n
Nimic nu este întâmplător, precum și cunoașterea romanului  La limită. Odată cu el am cunoscut și autoarea, o femeie tânără, ambițioasă, optimistă și foarte talentată.
Dacă cauți o carte menită să te îndrăgostească de literatura română contemporană, atunci cu siguranță ea este una dintre cele care pot îndeplini această misiune, să recunoaștem nu atât de ușoară.

Mai mult de atât, am aflat că încă o ediție în limba română nu va fi!
Rare ori când recomand o carte cu atâta ardoare, dat fiind faptul că nu aș vrea să mă ajungă vrio piatră din urmă. Ei bine, ce ține de romanul de debut al Dianei Farca, toți au găsit ceva fascinant.

Cu drag,
1437045076534220280416 (1)

 

 

 

Orice dorință are urmări. Portetul lui Dorian Gray de Oscar Wilde

O carte care mi-a vibrat până și-n oase. Am simiț-o cu toată ființa mea, și totuși m-a chinuit enorm lectura ei. Am început s-o citesc primăvara, și recunosc, eram dispusă s-o finisez până o-i zice pește. Am zis, dar cartea am finisat-o abia acum în octombrie. Da știu, sună cam disperat, dar asta e. Între timp am savorat și alte lecturi,0 cu pauze între ele mă întorceam la Dorian Gray, după 2-3 pagini o lăsăm și regretam c-o am în bibliotecă.
Dorința mea de a duce lucrul până la urmă și puțină rușine că, o carte mă face să dau în pânze albe, m-a motivat să finisez lectura.
Gata am facut-o și pe aceasta, n-o voi uita pe vecie.
Să trecem la obictul „chinurilor” mele 😊!
O carte care în aceeași măsură să-mi trezească repulsie, fascinație și multe alte stări, încă n-am citit! A fost o experiență mai mult decât interesantă. Dacă primele 40-60 de pagini le-am savorat cu nesaț, atunci ajunsă pe la jumătate de carte m-am împotmolit în proriile impresii. Pe de o parte îmi plăceau ideile lui Harry și reacțiile copilărești a lui Dorian, dar pe alta mă irita poziția sarcastică, cruda și vicioasă, care încet- încet crește și în Gray. Dragostea pictorului, stranie admirație față de personajul principal mă duce cu gândul la scriitor și orientația lui sexuală, poate această admirație bolnavă o înțelege doar un suflet de pictor, rămâne de văzut.
Din altă privință am fost nevoită să cad de acord cu afirmațiile lui Dorian și a lui Harry referitor la principiile și moravurile sociale. Cu toții purtăm măști, diferența este că unele sunt mai transparente și putem vedea sufletul omului. Iar altele sunt opace, precum cea a lui Dorian Gray.
14462798_1726954994236687_4839212363277536173_n
P.S. Cred că este o lucrare curajoasă ca și cea a lui Lewis Carroll care critică conducerea engleză a sec.XX în lucrea sa „Alice în țara minunilor”. Autorul pune în discuții tiparele societății, le critică și le face praf odata cu marea lor „importanța” de fapt aceastea fiind valabile și în zilele noastre. Exact cam așa îl văd și pe Dorian Gray, un tablou al persoanelor vanitoase, egoiste și lipsite de scrupule, mereu în goana după frumosul efemer. Frustrați de atenție și lezați de critica sănătoasă, mereu aflați în lamentari dar superficiali. Superfecialitatea și frica de a trăi viața din plin asa cum este ea, urmată de riduri este un viciu care dăinuie în ființa umană. Diferența este că unii o subjugă, alții se lasă pradă.

Semne din carte:
-„Femeia reprezintă triumful materiei asupra spiritului, așa cum bărbatul reprezintă triumful spiritului asupra moravurilor”
– „…căutarea frumosului este adevăratul secret al vieții…”
– „Adevăratul defect al căsătoriei este că te face să nu mai fii egoist.”
– „Îmi închipui că adevărata tragedie a celor săraci este că nu-și pot permite nimic în afara negării de sine.”
– „O femeie se recăsătorește pentru că și-a detestat primul soț. Un bărbat se recăsătorește pentru că și-a adorat prima nevastă. Femeile își încearcă norocul, bprbații și-l riscă.”
– „Povestea de dragoste trăiește prin repetiție, iar repetiția convertește apetitul în artă.  În afară de asta, ori de câte ori iubim, iubim pentru prima oară.”

Cu drag,
1437045076534220280416 (1)

Suflet pierdut de Sabina Burdujan și poezia unei vieți

“Știți care este cea mai mare iscusință a unui om?
Cea de-a citi printre rânduri… Un suspin povestește mai mult decât un roman, o privire divulgă mai mult decât o anchetă, iar o atingere mărturisește mai mult decât spovedania.
Nuvela “Suflet pierdut” e despre simboluri. E despre trăiri și emoții. E despre iubire. Despre iubirea necondiționată care cere sacrificii, lasă urme, apoi distruge totul în cale, precum o tornadă. Uneori e blândă, alteori e furioasă.” din adnotație.

Istoria prezintă o femeie care, se cunoaște prin iubirea ce-o primește și oferă reciproc. Un suflet care pierde dragostea și prietenia de-o viață, se rupe de casa părintească, pleacă în căutarea fericirii. Ajunge la fund în căutarea iubirii, învață ce înseamnă pacea interioară, dar mai presus de toate se găsește pe sine. Aceasta fiind o lecție de viață importantă pentru femeie, cred eu.
Ea cunoaște o altă dragoste, un alt el cu o lume diferită. Crează împreună prietenia și fericirea lor, trăiesc la limita a două religii, idei de viață, ies din tipare. Se iubesc până vine iar o furtună…
„Am înțeles că iubire egoistă nu există, că gelozia nu are sens într-o relație, că inimile ar trebui să se topească din priviri, nu din cerți”.
14358804_1793993837483662_8421680759199341016_n„Suflet pierdut” de Sabina Burdujan este plină de urcușuri și coborâșuri, de înțelepciunea sa lumească, pe care o cunoaștem doar atunci când trăim din plin. Mi-a plăcut profunzimea necapricioasă, cuvintele simple de un charm poetic. Întreaga acțiune este scăldată de muzicalitatea unei simfonii tomnatice.
„Am constat cu mare regret cât de străină de realitate e idila înaripată pe care o visăm cu ochii minții când anticipăm revederea cu cei dragi!”
“Sarea din bucate” pentru mine au fost versurile pe post de intro la fiecare capitol, acestea accentuând stilul scriitoarei. Povestea are contur bine definit cu miez ce poate fi colorat de cititor, un subsol lăsat la libera interpretare.

Cu drag 1437045076534220280416 (1)

Puțin dezamăgită de Dan Brown și a lui „Conspirația”

Despre Dan Brown cred că au auzit atât cineofilii cât și iubitorii de cărți. Eu fiind în ambele tabere n-am putut să-mi stăpânesc curiozitatea și am dat o fugă la librărie să-mi iau una din cărțile lui.13895138_1702871896644997_6492627489719652221_n
Am socotit eu ce-am socotit și mi-am luat „Conspirația”, mă gândeam, că despre aceasta am auzit cel mai puțin de la cititori.
Și așa cuprinsă de curiozitate și de mari așteptări m-am pus pe citit ca la un marafon pe viață și pe moarte :). Entuziasmul meu a avut parte de susuri și josuri ca la un Rope Jumping. Ce tot înaintam, mă întrebam de ce naiba îmi pired timpul? Unele părticele de capitol mă prindeau și mă impuneau să dau pagină, după câteva rânduri iar mă căinam că încă citesc.

Ei bine cred că am luat-o cam pe negativ, dar au fost și plusuri în lectura mea de 2-3 zile.
Mi-a plăcut acțiunea ce se desfășura pe mai multe platoforme, care implica mai multe personaje. Acestea activau independent una de alta, cu aparent diferite scopuri. Metoda aceasta de a mă arunca în centrul acțiunii altui personaj în timp ce lăsa suspans la precedentul citit mă înebuneau (în sensul un al cuvântului).

Personajele au fost bine create și descrise cu dibăcie, un pont care simplifică puțin lectura. O zic fiidcă tare m-au deranjat descrierele amănunțite a supertehnicii supersecrete, din care recunosc că am înțeles cu greu ceva, și mai greu mi-a venit să mi-o închipui.
Chiar dacă acțiunile erau în alertă permanentă și reușeau să mă țină în suspas, sunt oarecum previzibile, din păcate și finalul.
13901486_1702871883311665_8220749526904246084_n
Din descrierea cărții mă așteptam la un mare secret, care v-a duce la mari schimbări în perceprea omenirii despre apariția vieții pe pământ, dar acesta a fost un joc politic cu multe cadavre.
Și cu toate acestea la capitolul suspans i-aș da 5* cu plus, în rest încă nu sunt sigură că vreau să dau parale pe o altă carte semnată de el, deși bănuiesc că de altă dată nu voi regreta. 🙂
Cu drag 1437045076534220280416 (1)

Romanul rupt din realitate și aruncat în sec.XIX. Mont-Oriol de Guy de Maupossant

Autor: Guy de Maupassant
Naționalitate: franceză
Titlu original: Mont-Oriol
An apariție: 1887

De scrierile lui Guy de Maupassant m-am îndrîgostit încă citind-ul pe Bel Ami, însă o fascinația atît de profundă a reușit să-mi trezeasca doar începînd lectura romanului Mont- Oriol.
L-am citit cu sufletul la gură.
Pe GoodReds i-am dat 5*****

Cîteva personaje care ilucidează viciile, dorințele și gîndurile oamenilor. N-am găsit nici un erou perfect sau idealizat de autor, ceea ce m-a cucerit și mai mult.

Banii, puterea, respectul și 13335761_1682952948636892_7428344270277607333_npoziția -pilonii pe care se bazează societatea și tot odată acestea sunt scopurile care l urmăresc eroii noștri, adeasea nu doar cei din cărți.

Realitatea și imperfecțiunea cu care este redată lumea de penița lui Mopassant mă înnebunesc.
Personajele lui sunt atît de obișnuite, de parcă ai impresia că citești despre cineva, care este acum și aici. La fel mi-a plăcut aerul ironic ce se simte subtil și conferă un charm aparte operei.

Dacă în prima jumătate a cărții am făcut cunoștință cu protagoniștii, personajele principale(măcar că sunt de părarea că în acest roman acțiunea nu este centralizată doar pe unu sau două personaje), scopurile și vicleniile lor. Atunci în cea de-a doua parte am fost invadată de o avalanșă cu turnări de situații, noutăți, hotărîri șocante și alte personaje pe cît de meschine pe atît de reale.
În roman sunt surprinse toate dedesubturile afacerilor (goana dupa bani a baronului Andermatt), toate păcatele și moravurile ușoare ale societății franceze venita la băi pentru relaxare și tratarea anumitor afecţiuni.

13307452_1752908044925575_3705976695222018282_nMinuțiozitatea cu care sunt descrise toate trările sufletești-primii fiori ai dragostei, durerea singurătății, ura, sporește înzecit plăcerea lecturii.

Dacă s-o las puțin comparată cu Bel Ami atunci această cartea mi-a plăcut mai mult. Cred eu este mai complexă, mai vie, plin de detalii însuflețite, pe unde mai pui că este prezent și un fruct al dragostei:).

Comoara aceasta am găsit-o la anticariat cu doar 10 lei, pentru mine a fost un șoc extremele dintre prețuri și conținutul cărților în ziua de azi.
Vă recomand lectura acestui roman cu o mare ardoare și sper să primiți plăcerea de care am avut eu parte.
Pînă la următoarea carte!
A voastră 1437045076534220280416 (1)

,,Si tu esti singur?”de Aurelian Silvestru

avatarAș începe cu aceea, că fără cărți sufletul e greu și pustiu. Citind, patrunzi în altă lume fără limite.Trăiești fiecare clipă descrisă ca fiind viața ta. “Si tu esti  singur?”de Aurelian Silvestru bibliotecarele mi-au oferit-o cu drag. E o carte a carei eroină, o fată simplă cu o dorință de a avea doua mari fericiri: dragoste și vocație.
Era o fire delicată și suplă a carei Voce Interioara o facea puternică, curajoasă și rabdatoare. Pentru început, avea ochi numai pentru întunericul interior. Nu avea oameni care s-o susțină, sa o îmbărbăteze- deoarece a crescut în orfelinat. O avea doar pe așazisa Bătrina, profesoara lor, care, și ea lovitî de soartă din frageda copilărie vedea doar zidul nesiguranței.

Într-o zi fiind la discotecă stind in un colț întunecat a atras atenția unui tînăr optimist, cu o voce profundă. O forță stranie puse stăpînire pe ei. Înnaripați dansau acel prim tangou lin ca adierea vîntului primăvăratic. Manole și Ana-doua simboluri ale pacii și eternității.

 

Impresii postlecturale
Aceasta carte, e hrană pentru suflet, este o chemare la adevăr și rabdare. Din ea străbate vocea autorului care înglobează acele valori umane și le transmită cititorilor.
E o carte confesiune în care sunt prezente filele razboiului Transnistrian cu grozaviii, în schimb Ana simte că nici razboiul n-o apasa mai mult decît siguratatea. În ea regăsim viața actuală suprapusă în timp. Din pagini desprindem o iubire adevărată și curată ca roua. Mulțumim domnului Silvestru care datorită dăruirii de sine și muncii depuse a creat o carte minune , citita de toate persoanele indiferent de virstă.

Cobîlaș Cristina