Ce simt când vorbim despre Top-uri de cărți…

Când vorbesc despre cărți cu cineva, se înțelege de la sine că este un proces individual, în fine, aşa văd eu treaba. Atunci când alegi o carte, o citești pentru ați descoperi lumea interioară, poate, câteodată cea exterioară, o citești să primești răspunsuri la întrebări pe care încă nici nu ți le-ai pus. În fond, vorbim de o alegere continuă şi absolut individuală în procesul de lectură, după care vine dezbaterea cărții în grup cu alți cititori la fel de diferiți.

Spun toate astea-fiindcă des mi se cere un Top al cărților citite. Tot cam atât de frecvent mă lovesc de topuri gen: 10 cărți ca să devii mai inteligent, 5 cărți care îți vor schimba viață. Ei bine, şi aici revin la întrebarea care mi se învârte în cap: oare nu citim pentru a fi diferiți, unici? Nu poate Tolstoi să-i schimbe viața altui aşa cum a facut-o cu tine, atât timp cât n-ați purtat aceleaşi încălțări sau dimineața când mama îți gătea micul dejun, el îşi îndesa în ghiozdan o felie de pâine coaptă de bunica.
16711940_1790138521251667_4555156261765797475_n
Ne uniformizăm cu topuri pe când purtăm încălțări diferite? Nu sunt de acord cu vorbe de genul; trebuie să citești, această carte te va schimba. Oare autorul singur ştia pe cine va ajuta când scria? El îşi materializa gândurile, lumea pe care o vedea şi poate alte lucruri de care nici nu bănuim. Eu rămân în urma acestor „topuri” şi „trebuie”. Eu citesc ceea ce simt că-mi prieşte azi.
Să nu credeți că vă spun să nu fiți la curent cu ce se citește sau se recomandă în materie lectură. Mereu sint la curent cu ce apare nou, și după cum știți îmi cumpăr multe cărți. Toate sunt alese cu grijă și minuțios, dar niciodată nu le citesc la rând. ele reprezintă tezaurul meu și lumea pe care o descopăr permanent.

Voi ce credeți despre topuri?
1437045076534220280416 (1)

Anunțuri