Interviu cu Aliona Gherghilijiu: „Cuvintele pe care le aștern pe hârtie sunt câte o părticică din mine…”

Aliona Gherghilijiu este mamă, soție și fiică și în pofida responsabilităților personale, a reușit să ne împărtășească povestea vieții sale. O poveste pe care vă invit să o descoperiți din interviul de mai jos, iar pentru cei mai curioși, mai multe detalii puteți afla lecturând cartea ei „Pe aripile destinului”.

„Sunt copil și fiică de vreo 30 de ani, soție și noră de aproape 7, iar în rol de mamă sunt de 5 ani și jumătate. Fiecare etapă a vieții mele modeste mi-a format caracterul și m-a determinat să devin cine sunt astăzi. Mă bucur că știu să îi compătimesc pe cei care au o viață mult mai grea decât a mea și mi-e tare milă de părinții bătrâni lăsați în voia sorții. Mă doare sufletul când văd copilași grav bolnavi și dacă aș fi Dumnezeu i-aș salva pe toți. Mă întristează faptul că chiar și dacă nu-mi place bârfa, uneori recurg și eu la ea, că de foarte multe ori nu am răbdare să se întâmple ceva aici și acum, că sunt tare supărăcioasă. Totuși consider că sunt o optimistă, chiar dacă de nenumărate ori am dat mâinile în jos și am crezut că nu mai există cale de ieșire din impas.”

– Dacă îți mai amintești, care a fost prima carte pe care ai citit-o?
– Cred că Abecedarul.

– Care este rolul literaturii în viața ta? Cărțile sunt pentru tine prieteni care te sfătuiesc sau o metodă de a te relaxa și de a evada din lumea reală?
– Literatura pentru mine este o modalitate de a mă detașa de la treburile casnice, de la rutina zilnică și îmi place să citesc în liniște, însă recunosc că uneori citesc în fugă sau în același timp pregătesc mâncare și citesc. Asta se întâmplă atunci când cartea este foarte interesantă și nu am răbdare să aflu ce va urma.

– Titlul romanului „Pe aripile destinului” are un mesaj pe care ar trebui să îl cunoaștem? Care este semnificația lui ?
– Acest titlu corespunde în totalitate conținutului cărții mele de suflet. Este o relatare a destinului meu prin care am plutit fără să pot interveni și am acceptat resemnată ceea ce mi-a fost sortit să trăiesc. Acest titlu a fost gândit cu mult înainte să încep să-i scriu conținutul.

Această prezentare necesită JavaScript.

– Crezi în destin? Crezi că fiecare are puterea să decidă care ar trebui să fie pașii, pe care să îi urmeze în această viață sau există ceva mai presus de noi, care ne ghidează din culise?
– Da, eu cred în destin. Cred că fiecare își are menirea sa pe pământ. Fiecare trece prin anumite greutăți care îl marchează, însă sunt lucruri pe care le poate schimba. Am o prietenă care nu traversează strada regulamentar. Ea nu are răbdare să aștepe ca semaforul să fie verde pentru pietoni și pornește printre mașini, chiar și acolo unde drumul e cu sens dublu. Eu mereu îi spun că Dumnezeu într-o zi se va supăra pe ea, căci i-a dat viață, dar ea nu prețuiește ce are și să nu-l pomenească de rău, dacă se va întâmpla ceva. În acest caz fiecare decide până unde e soarta omului și de unde începe intervenția proprie.

– A fost visul tău de mic copil să scrii și apoi să publici o carte ?
– Nu pot să afirm că a foat doar un vis, a fost ceva mai mult. Am avut o copilărie nu prea fericită și am trecut prin foarte multe greutăți. Dacă aș încerca să le descriu pe toate nu mi-ar ajunge nici câteva cărți să le scriu. Sunt multe detalii, pe care nu le-am dezvăluit în cartea mea și foarte puțini oameni știu exact prin ce situații complicate am trecut. Eram absolut convinsă că voi scrie într-o bună zi cartea vieții mele, în care voi împărtăși lumii experiența mea de viață, cum ea m-a marcat și cum am reușit să fac față greutăților și să cresc un copil normal.

– De ce, totuși, ai decis să ne împărtășești povestea vieții tale, având în vedere că ai menționat în unul dintre interviurile tale că riscai să te dezbraci de haina vieții?
– Am vrut să expir și să respir mai ușor. Mă gândeam că din moment ce voi împărtăși publicului experiența vieții mele, mă voi simți mult mai bine. Nu regret că am făcut-o, deoarece am primit multe încurajări, după ce am lansat cartea anul trecut. Am primit multe mesaje de la oamenii care s-au identificat în povestea mea, care au fost cândva în aceeași situație ca mine și au trecut prin sufletul lor fiecare cuvânt, fiecare frază, fiecare alineat.
Pe de altă parte, înțelegeam perfect că anumite detalii personale, intime vor fi cunoscute de către cei care îmi vor citi cartea și din această cauză soțul meu nu era de acord cu publicarea ei. Eu, însă am păstrat și am respectat anumite limite și nu am intrat în unele detalii prea intime, ca într-un final să iasă la lumina zilei micul meu Univers.

– Ce relație există între tine și cuvinte? Ți-a fost greu să le găsești când ai decis să ni te destăinui?
– E o întrebare foarte bună, care țintește unde trebuie. Cuvintele pe care le aștern pe hârtie sunt câte o părticică din mine și nu exagerez când afirm asta. Sunt ceea ce cred, sunt ceea ce gândesc, ceea ce plâng sau râd, prin ele compătimesc, prin ele cert sau laud, prin ele îmi exprim dorințele sau regretele, prin ele răspund la jigniri. Prin ele descriu dragostea și mulțimirea pentru părinți, căci îmi este dificil să le exprim, pentru că nu știu cum asta se face. Cuvântul scris e pentru mine felul de a fi în sensul direct al cuvântului. Nu mi-a fost greu să găsesc cuvintele potrivite, mi-a fost mai dificil să-mi aduc aminte prin ce am trecut și să încerc să aștern totul pe hârtie. A fost mai greu moral, fiindcă cartea a fost scrisă cu multe lacrimi. Când răscolești amintirile, mai ales cele care dor, e o muncă enormă cu tine însuți, să le privești în ochi și să le înfrunți din nou, dar nimic nu este imposibil!

Această prezentare necesită JavaScript.

– Dacă fetița ta ți-ar spune că ar dori să devină scriitoare și să-ți urmeze calea, care ar fi sfatul tău pentru ea ?
M-ar bucura nespus dacă va dori să scrie, mai ales dacă va avea despre ce scrie. E o fetiță deschisă, sinceră și mi-aș dori să păstreze aceste trăsături și peste ani. E foarte important să depui tot ce ai mai bun din tine în ceea ce faci și atunci rezultatul va fi unul așteptat, chiar dacă nimic nu vine deodată și e nevoie de timp.

– Cum ai reușit să scrii această cărțulie, având în vedere că ai o fetiță mică? A reușit ea să accepte că nu poți să îi acorzi toată atenția ta ?
– M-am străduit să scriu noaptea, când ea deja dormea, deci nu a fost niciun sacrifiu. Mi-e mai ușor să scriu când nimeni nu mă deranjează. Gândurile se nasc atunci mult mai ușor, frazele curg și în acele momente aș vrea să reușesc să le prind pe toate, de parcă mi-ar fi frică că muza mea poate pleca. Noaptea stau de vorbă cu gândurile mele în liniște și-mi place ce iese la sfârșit, atunci când deja sunt epuizată.

– De ce ai ales să scrii această carte dezvăluind momente din viața ta și persoane reale? De ce nu ai optat pentru mascarea adevărului : alte prenume?
– Din momentul în care am decis să scriu despre mine și povestea reală a vieții mele, trebuia să rămân sinceră cu cititorul meu până la sfârșit, de aceea nu am dorit să inventez alte prenume.

– Dacă ți s-ar sugera să-ți publici cartea în format electronic, ai fi de acord ?
– Da, aș accepta cu mare plăcere, mai ales că foarte mulți oameni nu au timp să citească cărți tipărite pe hârtie și în regimul alert pe care îl au, reușesc în transportul public să asculte muzică cu căștile și atunci ar avea posibilitatea să asculte și o poveste reală a unui om (mă refer la un audiobook) sau ca să nu poarte o grămada de cărți în geantă le pot avea pe cele dorite, descărcate în tabletă.

– Din sursele cercetate, am aflat că lucrezi la o nouă carte. Va conține și ea elemente inspirate doar din realitate?
– Într-adevăr lucrez la o carte, la baza ei vor fi fapte reale și sper că experiența despre adevăr, rugăciune, disperare și speranță să atingă strunele sufletului cititorilor.

– În martie 2017 va avea loc întâlnirea cu membrele Clubului Cititoarelor Moderne. Ce așteptări ai de la această întâlnire?
– Preconizăm la începutul lunii martie 2017 să facem o întâlnire cu membrele Clubului Cititoarelor Moderne și în acest context îi mulțumesc fondatoarei clubului, Victoriei Anna pentru sprijinul pe care mi-l acordă și susținerea morală, pentru răbdarea ei nemărginită și zâmbetul ei de pe buze. Aștept multe întrebări, îmi place să răspund la ele și abia aștept să discutăm conținutul cărții mele. Prin această metodă poate voi afla ceva nou despre mine și voi descoperi lucruri pe care nu am bănuit că le poate descoperi cineva în cartea mea.

PS! Îți mulțumesc din suflet pentru aceste întrebări provocatoare. Mi-a făcut mare plăcere să răspund la ele și îți urez succes!

Foto: Arhiva scriitoarei
Autor: Fînaru Georgiana

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s