„Scrisul a fost o modalitate de a-mi cicatriza răni sufletești”: un dialog cu Diana Farca

    „Scriitor poate deveni orice individ, mai mult sau mai puțin dăruit, cu condiția să fie                      un cititor avid și să aibă perseverența de a pune cap la cap frânturi ale realității și fascicule din imaginație.” Diana Farca

Cum se transformă un om talentat în scriitor?
Pfff, nu mă identific cu niciuna dintre titulaturi. Explic: am probabil o fărâmă de talent, fructificată imediat după dobândirea conștiinței de sine, în sânul familiei, prin citit, filatelie, șah sau alte pasiuni și prin educația formală, însă nu-mi place să-mi apreciez singură calitățile, dat fiind subiectivismul inerent.
Până și un subiect onest se poziționează fals, în raport cu șine însuși, în procesul introspecției, așa că evit să mă iau prea în serios și las aprecierile la îndemâna cititorilor.
unnamed

 Care a fost primul sentiment când ai ținut cartea „La limită” în mână?
A fost un amalgam de sentimente, ajuns la paroxism atunci când am primit prefața, pe mail și nu când am îmbrățișat cartea, pentru că aceasta poartă cu sine promisiunea cristalizării mesajului, pe care voiam să-l transmit lumii și primul gir literar.

Cât de mult sunt influențate personajele tale de lumea care te inconjoară? 
Personajele sunt legate indisolubil de experiențe proprii sau observate și de universul meu interior, de vulnerabilități, angoase, bucurii etc., însă dorința mea e să le descriu convingător, încât să capete o identitate proprie și cititorul să suprapună universul ficțional realității, să se piardă în poveste.
Anna Karenina, spre exemplu, e un personaj fictiv, nici primul, nici ultimul, care se sinucide, aruncându-se în fața trenului și totuși măiestria cu care Tolstoi o „creionează” face cititorul să empatizeze cu ea, în defavoarea altor personaje ficționale, făcând-o subiectul unor pasiuni vii, ecranizări celebre, nenumărate lucrări științifice etc. Cum aprecia și Umberto Eco, în „Confesiunile unui tânăr romancier”, Anna Karenina depășește granițele universului ficțional și mișcă conștiința colectivă într-atât încât receptorii empatizează cu ea mai lesne decât cu personaje istorice, reale, care și-au pus capăt zilelor, în condiții similare. Ce nemaipomenit meșteșug livresc!
14355792_1790613287821717_4838293408230033406_n
Știm că urmează să apară cea de-a doua carte semnată de Diana Farca, are ea o menire pentru cititorii săi. Poartă un mesaj ascuns pentru ei?
Cel de-al doilea roman, „Spitalul”, poartă o sumedenie de mesaje ascunse, sper, de o subtilitate rară, dar cheia cărții stă într-un citat din Ray Bradbury, care aprecia că >>normalitatea depinde de cine are închis pe cine în care cușcă<<.
În analogie cu haosul din sufletul omului contemporan și alegerea acestuia, conștientă sau nu, de a se minți singur, până la momentul în care iluzia, precedată de vicii sau alte evadări de moment, dizolvă realitatea, fiind urmată de reîntoarcerea la sinele real și reconstrucția propriului puzzle mental.

După lansarea „La limită” aici, la Chișinău, am aflat că gusturile lui Albert, personajul principal, sunt de fapt ale tale. Poți spune că această este un mod de destăinuire în fața cititorului? 
Da, implicit, însă de o manieră banală și cu rol practic, acela de a capta sau de a educa cititorul autohton, mai ales de vârsta mea, și de a-l familiariza cu parfumul unei epoci apuse. Muzica, literatura, whiskey-ul sau trabucurile de calitate nu pier. Gusturile rămân la aprecierea fiecăruia, însă există un filtru calitativ, minimal, al timpului și el dă uitării ceea ce e efemer, în contrast cu ceea ce e peren și se reinventează. Destăinurile relevante nu țin de gusturile personajelor sau de șirul narativ, cartea fiind pură ficțiune, ci de trăirile personajelor.
Nu cred că există destăinuire mai sinceră și mai greoaie decât faptul că scrisul a fost o modalitate de a-mi cicatriza răni sufletești, ca urmare a despărțirii de persoana iubită. Noi, oamenii, avem pornirea instinctivă de a trasa mental cercuri existențiale. La evenimentul de la Chișinău v-am spus succint povestea din spate, care se reflectă în disperarea și în suferința bătrânului Albert (cartea o găsești aici).

 Ai întâlnit obstacole de ordin scriitoricesc după lansarea primului roman?
Nu, am fost sprijnită la debutul livresc de scriitori, critici, cititori, presa de nișă și de „larg consum”, fapt care se datorează – recunosc – nu doar cărții, ci și entuziasmului molipsitor. Am întâlnit însă prejudecăți tributare (poate) spațiului danubiano-pontic, care nu m-au afectat în vreun fel. Amintesc unele:
„Cum de nu ai un „orgoliu artistic” flămând? Orgoliul sau mai degrabă absența lui ține de caracter și de educație, nu de vocație sau de înzestrări.
„Nu e greu să trăiești din scris?” Ba da, cel puțin la început de drum artistic și mai ales în România sau Rep. Moldova. Nu mă plâng, căci am câștigat binișor din vânzările primului roman, însă nu mă întrețin din asta, altminteri aș dobândi frustrări considerabile, de ordin material.

Ce recomandări lecturale ne face Diana Farca?
Dacă mă întreabă cineva care sunt cărțile preferate turui, cu mici diferențe, aceeași listă. Când sunt rugată să recomand lecturi, sugerez în general ultimele titluri parcurse. Am citit în concediu opt cărți, una și una, pe care e musai să le citiți: „Confesiunile unui tânăr romancier”, de Umberto Eco; „Biblia lui Doré”, de Torgny Lindgren; „Inocență, cunoaștere și uimire”, de Osho; „Fiica papei”, de Dario Fo; „Șocul căderii”, de Nathan Filer; „Un veac de singurătate”, „Dragostea în vremea holerei” și „Despre dragoste și alți demoni”, de Gabriel Garcia Marquez. La ele adaug cărțile unor scriitori cunoscuți vouă și anume: Igor Guzun, Adriana Ungureanu și Natașa – Alina Culea.
unnamed-2
Cu ce impresii te-a lăsat publicul din Chișinău?

Unul dintre visurile mele e să vizitez toate țările lumii. Sunt (încă) foarte departe de obiectiv, însă am văzut vreo patruzeci de state și vă mărturisesc că am cunoscut la voi cei mai mulți oameni calzi adunați laolaltă. Basarabia e un pământ încercat, din punct de vedere istoric, însă moștenirea voastră e noblețea neasemuită. Sunteți mai blânzi decât în est, mai înțelepți decât în vest și abia aștept să vă revăd!

Nu uitați, cartea Dianei Farca, La limită, poate fi în biblioteca ta!
O găsești aici.

Cu drag, 1437045076534220280416 (1)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s