Georgiana Fânaru, membră a Clubului Cititoarelor Moderne: „În liceu eram îndrăgostită de aventurile lui Harry Potter, doream să îmi fac studiile la Hogwarts.”

Dragostea mea pentru lectură a apărut chiar de când eram mic copil. Mama îmi citea povești, care mă făceau pe de o parte să fac tot posibilul pentru a învăța să citesc, iar pe de altă parte mă făceau să-mi doresc să creez povești nemuritoare.
Pe parcursul anilor au fost momente când am renunțat la lecturile târzii. Cred că în viața fiecărui cititor există o mică pauză, însă cu toate acestea nu am renunțat în totalitate la cărți.
În liceu eram îndrăgostită de aventurile lui Harry Potter, doream să îmi fac studiile la Hogwarts. Din păcate pe atunci, volumele cu Harry Potter puteam să le împrumut doar de la bibliotecă și acestea erau într-un singur exemplar. Dacă totuși obțineam un anumit volum, până nu terminam să lecturez chiar și ultima pagină, nu îmi părăseam camera. Era un fel de pedeapsă dulce…
14191659_909204089208072_1716679718_o
Care a fost prima și cea mai memorabilă lecție de viață învățată din cărți?
Prima carte care m-a făcut să privesc lectura, nu doar ca pe un mod de evadare din realitate, dar și ca pe un mod de evoluție interioară este „Veronika se hotărăște să moară” de Paulo Coelho, scriitor care nu este prea apreciat. Însă pentru mine ideile expuse în roman m-au făcut să privesc altfel viața. Să îmi dau seama că noi din păcate nu prețuim ceea ce ni se oferă atunci când avem, ci abia atunci când pierdem. Nu ne pasă de sănătatea noastră, de persoana noastră și nici chiar de viața noastră, facem anumite lucruri fără a chibzui bine înainte.

Atunci am înțeles că dacă vrei ca cineva să te prețuiască sau dacă vrei ca cineva să prețuiască ceea ce-i oferi, trebuie să existe limite. Când vezi că e prea sufocat de ceea ce are, i-ai acel lucru sau dispari tu undeva, într-o lume paralelă așa pe neprins de veste. Însă pentru orice eventualitate lasă-ți telefonul deschis ca să vezi dacă într-adevăr îți duce dorul. Că de nu, care mai e distracția de a fugi fără a ști dacă ești căutat?

Cum obișnuiești să citești?
Îmi place să citesc enorm de mult, dar din păcate, în ziua de azi, există atât de multe chestii care mă distrag (facebook, whatsapp, viber,), poate chiar blog (Aceasta e cea mai frumoasă modalitate de a-mi fura timpul. Dacă scriu ceva pentru a posta pe blog, nu consider a fi timp pierdut.). Tehnologiile din prezent sunt folositoare, însă nu mereu. Totuși, cel mai des citesc în transport. Din lipsă de altă ocupație și pentru a evita pierderea timpului fără sens, prefer să citesc.

Dacă însă sunt acasă, citesc fiind întinsă pe canapea, având unul dintre motanii mei iubiți în brațe sau cel puțin alături de mine.

Îți preconizezi un buget dedicat cărților?
Nu, de obicei achiziționez cărți atunci când nici nu am planificat să fac asta. Deseori fie trec pe lângă o librărie și am o pauză pe care nu știu cum să mi-o petrec, fie întâmplător trec pe lângă rafturile cu anumite cărți dintr-un supermarket și una din cărți îmi face cu ochiul, fără să vreau, mă topesc după ea și nu rezist să nu o procur. Cum aș putea să trec pe lângă ea când îmi privește atât de dulce, fără să o iau acasă?

În biblioteca ta sunt cărți, pe care le-ai cumpărat fiindcă avea o copertă seducătoare, însă conținutul te-a dezamăgit?
Nu mă conduc după principiul atracției față de un exterior frumos în ceea ce privește procurarea cărților. Adesea urmăresc reducerile cărților care mă interesează, cărților pe care de ceva timp vreau să le fac cunoștință cu canapeaua mea, încât coperțile lor, din păcate le observ abia în momentul în care fac parte din biblioteca mea personală. Nu aș spune că nu apreciez frumosul ce sare în ochi, doar că prefer să descopăr ceea ce se află în interiorul unei cărți.
14163831_909204152541399_810909053_o
Ce gen de literatură te captivează cel mai mult?
Să fi fost întrebată cu un an în urmă aș fi răspuns că cel mai mult mă cuceresc romanele psihologice. În ultimul timp am descoperit că sunt foarte atrasă de romanele despre crimă și investigații, thrillere. Am citit recent „Crima din Orient Express” de Agatha Christie, care m-a făcut să mă încarnez în trupul și sufletul unui detectiv înrăit, având unicul scop de a descoperi vinovatul.

Cum se uită cei apropiați la pasiunea ta?
Cei apropiați mă admiră pentru pasiunea mea. Îmi înțeleg necesitatea de a mă înfrupta cu cunoștințe din cărți. E o dorință nestăvilită, ce e mai presus de mine. Sunt momente în care nimic nu mă poate liniști, cu excepția lecturii. Lectura pentru mine a devenit mai mult decât o evadare din lumea reală. Chiar aș putea să afirm că nu-mi văd existența fără cărți, nu știu cum aș putea trăi fără ele.

Cu toate acestea au fost cazuri în care mi s-a reproșat faptul că mai mereu citesc sau : „Știi că există și oameni în jurul tău, ai putea să mai vorbești și cu ei…”.

Recomandă-ne trei cărți, pe care le vom citi cu sufletul la gură.
Înainte să adorm de S. J. Watson este o poveste a unei doamne care se trezește în fiecare dimineață cu întrebarea : „Cine sunt eu? Unde mă aflu?”. După ce, în sfârșit am lecturat-o filă cu filă nu puteam să nu mă mai gândesc la protagonistă și la situația în care s-a aflat. Probabil este una dintre puținele cărți care mi-au răscolit sufletul în halul acesta.

Mincinoșii de E. Lockhart este un alt roman emoționant, tulburător, care m-a lăsat fără cuvinte spre sfârșit. Chiar nu m-am așteptat să aibă un astfel de final. Trebuie să citiți romanul pentru a înțelege despre ce vorbesc.

Ultima cursă spre Woodstock de Colin Dexter este un roman despre crime și investigații. Ați auzit de serialul Dexter? Foarte bine! Acesta este scriitorul care a inspirat apariția serialului. E la fel de bun ca romanele detective ale Agathei Christie, doar că are nuanțele sale specifice care îl fac deosebit pe scriitorul nostru.

Ești membru al Clubului Cititoarelor Moderne, cum te simți în cadrul întâlnirilor noastre?
Din păcate nu am avut posibilitatea să particip la foarte multe întâlniri în cadrul Clubului Cititoarelor Moderne. Dar în pofida acestui fapt sunt încântată că am posibilitatea să vorbesc despre anumite opere literare cu alte persoane. Întrunirile noastre seamănă cu un fel de judecată a personajelor. Noi suntem atât avocații, cât și judecătorii faptelor pe care le realizează. Numai de noi depinde soarta lor în acele momente.

Deseori după ce lecturez un anumit roman sunt dornică de a povesti cuiva ce faptă nebunească a făcut protagonistul sau să-l critic fiind susținută de cineva din jurul meu, însă din păcate nu am permanent posibilitatea de a discuta un roman cu cineva, fie din cauza că nu iubește să citească, fie din cauza că nu a lecturat acel roman. De aceea e foarte plăcut să știi că există persoane alături de care pot să bârfesc un personaj fără nici o jenă.

Ce ai dori să modificăm sau să creăm ceva nou pentru a aduna mai multe cititoare?
Mi-ar plăcea să se organizeze mai multe întâlniri. Măcar o dată la 2 săptămâni. E foarte relaxant să discuți despre cărți cu alte persoane care împărtășesc aceeași pasiune.
Totodată am putea să alegem literaturi diferite. Săptămâna aceasta un roman din literatura engleză, apoi română, franceză …
O altă idee ar fi să punem în practică ideea filmului „The Jane Austen Book Club” (2007). Am putea să alegem alt scriitor.

Cu drag,
1437045076534220280416 (1)

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s