Ziua internationala a poeziei, am ales cîteva pentru a o servi ori de cîte ori vei avea nevoie

Astăzi este ziua internațională a poeziei, chiar daca nu este prea îndrăgită de multi iubitori de lectură, cu siguranță nu poate fi ignorată. Am ales cîteva poezii din diferite timpuri.

image

N-o să avem nimic, acum, sau mai în      fată.
Între noi doi, nimic nu s-a-ntîmplat.
N-o să ma-mpaci cu flori după o ceartă,
N-o să te-ntreb de care ploi îti plac.

N-o să aflăm, cine pe cine iartă.
N-o să-ti zîmbească fata mea-n piatrui.
N-o să ne vină oaspeți mechemati, la masă.
Povestea noastră-i netraita. Nu-i.

Așa s-a întîmplat. Eu nu sunt vinovată.
Iar tu, se pare, nici n-ai existat.
Noi n-o s-avem nimic, acum și niciodată.
Tot ce-ntre noi n-a fost, acum s-a terminat.

Zina Zen


În așteptare

Nu știu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva, la fel, ca după-o boală grea,
Cînd parcă simti că-ti este mult mai bine!…

Am fost cîndva bolnav cu-adevărat?…
Sau boala mea n-a fost decît
Coșmarul unui vis urît
Din care-abia m-am deșteptat?…

Nu știu ce-a fost, și nici n-as vrea
Să știu mai mult decît mi-e dat să știu-
Cînd, mai curînd,sau, poate, mai tîrziu,
Același „fapt divers” se va-ntîmpla…

N-aștept decît o zi din calendar,
Cînd Dumnezeu are sa-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca Cristos, călare pe măgar!…

Ion Minulescu


Odelata(celei mai blonde)

Tu pari a fi dintr-un regat pustiu-
Regatul unor pete de umbre și lumini,
Pe care fantezia nebunilor ce scriu
L-a comparat cu visul aleilor de crini.

Cu ochii tăi-culoarea nimicului etern,
Culoarea nebuniei și-a crimelor iertare,
Culoarea voluptății și-a viciului, ce-aștern
În urma lor fanate petale de păcate;
Și părul blond, ca blondul spitalelor de fum
Ce conturează-n spatiu intentii senzuale,
Tu pari cuceritoarea Amantului postum,
Iar eu, părtașul celei din urma Bacanale!

Tu pari a fi venită dintr-un regat străin-
Pustiu ca discul rece și blond al lunii plina,
Pervers ca parodia anticului măslin
Și straniu ca surîsul defunctelor regine!

Ion Minulescu


Curaj
Deși, cu iarna care-a trecut
Poate părea c-am murit-
Șivoaie se duc din grele zăpezi…
Cântări, și cântări m-au trezit.

Gălăgioase glasuri mi-au zis
Despre-o viată oricât de-amară…
Și soarele,sus, un cer a deschis,
Cu bucurii de primăvară.

George Bacovia

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s