Recenzie „Marat. Iubirea are spini” de Natașa Alina Culea

Am făcut cunoștință cu acest roman, cred, chiar din primele momente ale apariției lui în librăriile din Chișinău. Am intrat în librărie să-mi iau cărți, ca de obicei. După ce am luat cărțile după care venisem anume, zic să caut și ceva care va fi ales spontan, iarăși, ca de obicei. Am dat peste romanul „Marat. Iubirea are spini” de Natașa Alina Culea.
Am citit ce era scris pe verso, m-am uitat la preț și am decis că este prea scumpă pentru o poveste de dragoste siropoasă pe care o pot lua cu un preț mai mic. Am avut impresia că este vorba despre un roman din alea siropoase, de moment, care sunt uitate după lecturarea următoarei cărți…și poate o fi așa, dacă nu ar fi un substrat subiectiv. Nu am cumpărat cartea,evident.

Nu prea am noroc la tombole, dar iată că, cu numărul 9 am câștigat un premiu de la Elibrăria (mulțumesc mult Cristina Doba)- romanul „Marat. Iubirea are spini” de Natașa Alina Culea (despre care îmi aminteam vag din librărie și despre care m-a întrebat o colegă dacă nu pot să i-l împrumut). Zic, dacă tot am fost norocoasă să-l câștig, să-l lecturez.

Ce pot să zic despre un roman în care găsesc, așa pe rând: una dintre piesele mele preferate pentru totdeauna interpretată de Alla Pugachiova „Миллион Алых Роз”, poezia mea preferată semnată A.S. Pușkin, sau poate chiar poezia mea preferată din literatura rusă, unul dintre citatele mele preferate ale „iubitului meu de pe raft” – F.M. Dostoievski.( Omul este nefericit pentru că nu ştie că este fericit. Numai din acest motiv.
Carte-trandafir
Aceasta e totul, totul! Cel care constată aceasta, acela va fi fericit imediat, în aceeaşi clipă.), am călătorit în China și am făcut cunoștință cu cultura chineză, am călătorit în Japonia, reîntâlnindu-mă cu cultura niponă, pentru care am o dragoste aparte de la lecturarea romanului „Memoriile unei gheișe”… și… încă ceva?
marat-iubirea-are-spini-carte-de-dragoste-citat-fragment-roman
Este o poveste de dragoste foarte frumoasă! Mintea mea a făcut cumva, la începutul romanului, o paralelă cu „Anna Karenina” de Lev Tolstoi, din mai multe motive. În primul rând, pentru că, la fel ca și la Tolstoi, se urmărește în paralel o frumoasă, liniștită, idilică poveste de dragoste și o dragoste… pasiune, boală, obsesie absolută, dureroasă, distrugătoare, absolut necesară.  Singura diferență este că, la Natașa Alina Culea, aceste două tipuri de iubire sunt trăite de aceeași persoană, pe când la Tolstoi sunt linii paralele de subiect. Eu cred că o inimă poate iubi în mai multe feluri, ba chiar așa și trebuie să fie, altfel e plictisitor. Al doilea aspect care m-a dus cu gîndul la „Anna Karenina”, a fost regăsirea uneia dintre ideile de acolo în roman și anume, fiecare iubește în felul său, câte inimi atâtea moduri de a iubi…și nimeni, dar absolut nimeni nu trebuie să judece sau să-și dea cu părearea despre felul în care iubește un om.
O altă idee importantă din roman, care este și unul dintre motto-urile mele în viață- „nimic nu este întâmplător” (implicit și faptul că am câștigat romanul la o tombolă))))).

Cartea ne poartă frumos în diferite călătorii, pe diferite meleaguri atât de frumos descrise. Moskova este cea mai frumoasă, pentru că- da! așa este, locul unde este omul pe care îl iubești este adorabil. Uneori merge în acele locuri, chiar dacă știm că nu ne așteaptă nimeni sau nimic acolo, dar asta este o fericire. Facem cunoștințe cu personaje frumoase, calde, probabil este din cauza firii celuia care descrie-autoarei. Nu în ultimul rând, întâlnim o prietenie absolut deosebită și de invidiat, cine o are s-o prețuiască!!
marat-iubirea-are-spini-carte-natasa-alina-culea
Timpul conferă trăsăsturi ideale unei persoane și aș crede că, lipsa acesteia, la fel. Este mai ușor să descoperi defectele unei persoane cu care interacționezi zilnic,decât a uneia pe care ai idealizat-o cândva, ai cunoscut-o o zi, te-ai îndrăgostit(da, eu cred în asta) și ai rămas cu imaginea creată. Uneori, reîntâlnirea după ani cu această persoană ne dă lumea peste cap, moment care există și în roman. 

Eu încă nu mi-am dat seama dacă o astfel de dragoste,este cea mai mare binecuvântare sau doar o boală. Cred că, oricum nu ar fi, cine nu are un trandafir cu spini în viață, trebuie să-l caute, chiar dacă riscă ca acesta să rămână uscat între paginile sufletului…altfel, pur și simplu nu are sens viața, eu așa cred.  Nu toată lumea trăiește astfel de iubiri, doar cei mai binecuvântați! Astfel de iubire ne înalță sufletul, ne face deosebiți de ceilalți.

  Și da…oare chiar are cineva capacități de a prevedea viitorul, așa frumos cum a făcut-o Emilia?

Daria Ungureanu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s