Ce simt când vorbim despre Top-uri de cărți…

Când vorbesc despre cărți cu cineva, se înțelege de la sine că este un proces individual, în fine, aşa văd eu treaba. Atunci când alegi o carte, o citești pentru ați descoperi lumea interioară, poate, câteodată cea exterioară, o citești să primești răspunsuri la întrebări pe care încă nici nu ți le-ai pus. În fond, vorbim de o alegere continuă şi absolut individuală în procesul de lectură, după care vine dezbaterea cărții în grup cu alți cititori la fel de diferiți.

Spun toate astea-fiindcă des mi se cere un Top al cărților citite. Tot cam atât de frecvent mă lovesc de topuri gen: 10 cărți ca să devii mai inteligent, 5 cărți care îți vor schimba viață. Ei bine, şi aici revin la întrebarea care mi se învârte în cap: oare nu citim pentru a fi diferiți, unici? Nu poate Tolstoi să-i schimbe viața altui aşa cum a facut-o cu tine, atât timp cât n-ați purtat aceleaşi încălțări sau dimineața când mama îți gătea micul dejun, el îşi îndesa în ghiozdan o felie de pâine coaptă de bunica.
16711940_1790138521251667_4555156261765797475_n
Ne uniformizăm cu topuri pe când purtăm încălțări diferite? Nu sunt de acord cu vorbe de genul; trebuie să citești, această carte te va schimba. Oare autorul singur ştia pe cine va ajuta când scria? El îşi materializa gândurile, lumea pe care o vedea şi poate alte lucruri de care nici nu bănuim. Eu rămân în urma acestor „topuri” şi „trebuie”. Eu citesc ceea ce simt că-mi prieşte azi.
Să nu credeți că vă spun să nu fiți la curent cu ce se citește sau se recomandă în materie lectură. Mereu sint la curent cu ce apare nou, și după cum știți îmi cumpăr multe cărți. Toate sunt alese cu grijă și minuțios, dar niciodată nu le citesc la rând. ele reprezintă tezaurul meu și lumea pe care o descopăr permanent.

Voi ce credeți despre topuri?
1437045076534220280416 (1)

Anunțuri

Riscuri și beneficii. Postul Sfintelor Paște.

Postul Sfintelor Paște este perioada de pregătire pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului. Într-un pas cu credința putem numi această perioadă un urcuș interior spre Înviere. Și nu este vorba de un urcuș spațial, ci de un urcuș interior și spiritual. Biserica ortodoxă ne vorbește frumos despre asta, despre o ridicare a noastră din stare de păcat în stare de pocăință, de împăcare cu Dumnezeu și de reorientare de la drumul care merge spre moarte la drumul care merge spre viață. Despre refacerea legăturii noastre de viață și de iubire cu Dumnezeu.
cos paste-187066
Sunt trăiri sincere, legate de sufletul omului, dar să nu uităm că un suflet curat se regăsește mai bine într-un corp sănătos. Postul e într-o strânsă legătură atât cu sufletul, cât și cu trupul. Iar corpul uman e într-o strânsă legătură atât cu credința, cât și cu medicina. Mi-am propus să discut cu dna Violeta VASILACHI, medic de familie la IMSP CS nr. 1 Orhei. Dânsa vine cu sfaturi utile și eu cu mare drag le-am pregătit pentru voi.

Victoria Donțov: Dna Violeta, întrebarea vine direct, ce spune medicina despre Post?

Violeta Vasilachi: Postul este binevenit în multe patologii și, îndeosebi, în patologiile gastrointestinale sau în cazuri de epidemii. Un post inițiat și menținut cu cap este un post prielnic multor boli.

V.D.: Totuși, pe lângă beneficii avem și riscuri. Care sunt ele?

V.V.: Riscurile sunt atunci când te avânți într-un post pe nepregătite. Corect ar fi să-l începem treptat și cu excluderea succesivă a unor alimente. De preferat ca în primele două săptămâni să renunțăm mai întâi la alimentația de carne și apoi la cea de lactate. După care celelalte săptămâni să fie în întregime fără produse animaliere.

V.D.: Deci, rezultă că medicina și cu religia sunt totuși într-o strânsă legătură la acest capitol. Pentru că și în religie există săptămâna albă.

V.V.: Exact. Este totul într-o concordanță perfectă și corectă.

V.D.: Suntem un popor cu tradiții și credință, deaceea avem foarte mulți postitori. În momentul în care ne limităm de carne și lactate, ce trebuie să adăugăm în alimentația noastră pentru a nu ne cauza probleme de sănătate?

V.V.: Legumele. Deoarece nu toți le pot asimila proaspete, atunci se indică cele coapte sau fierte, cu ulei și sare în cantități mici. Aceiași sfeclă, conopidă, morcov, absolut tot ce găsim la noi. Și să mai adăugăm fructe, de exemplu mere, și ele sunt foarte gustoase și coapte. Aș recomanda mai puțin fructele aduse, pentru că sunt prelucrate cu tot felul de chimicate. Dacă le combinăm util, atunci e suficient pentru ca să rezistăm timp de câteva săptămâni.

V.D.: Din păcate, suntem și un popor c-am bolnăvicios, ce facem în acest caz?

V.V.: Se vorbește că în pancreatite sau hepatite este interzis postul. Nu este adevărat. Trebuie doar ținut corect, într-o alimentație frecventă și în cantități mici. Însă, sunt într-adevăr o parte din pacienți care trebuie să fie excluși de la post, ori măcar durata postului să fie una mai scurtă. Și, aici, ne întoarcem la religie, că anume ea spune, că în caz de neputință, atunci e binevenit postul cu întrerupere ori fie câte una, două zile pe săptămână. Acest fel de pacienți trebuie să ceară sfatul medicului fiecare în particular.

V.D.: Dna Violeta, ce facem cu mămicile cu burtici sau care alăptează, pe perioada Postului? În care compartiment le înscriem?

V.V.: Aici medicina spune un NU categoric postului, deoarece ele au nevoie de alimente ce conțin lactate, în primul și în primul rând. Și sunt datoare să nască și să crească copilași sănătoși.

V.D.: Pe perioada acestui post ați avut pacienți ce au acuzat probleme de sănătate anume din acest motiv?

V.V.: Nu. Dimpotrivă, dacă un post este corect ținut, atunci avem numai de câștigat. El aduce beneficii în unele patologii. De exemplu, în cazul unui diabet zaharat la pacient s-a regulat zahărul. La un pacient hipertonic, cu obezitate, a pierdut din masa ponderală și  tensiunea arterială. Pacienți slăbiți sau bolnavi din cauza postului n-am întâlnit. Probleme cu alimentația, din contra, sunt mai multe după post. Când pacienții fac brusc abuz de alimente și vin cu acutizări de pancreatite, colecistite, ulcere, gastrite.

V.D.: Și dacă tot suntem în ajunul sărbătorilor, pentru a evita astfel de cazuri ce ne sfătuiți?

V.V.: Exact așa cum intrăm în post, ar trebui să și ieșim din el. Treptat și fără abuz de alimentație. Mai întâi să revinim la lactate și apoi pe parcurs la cărnuri. Dar, din motiv că ieșim din post direct la masa de sărbătoare a Paștelui și nimeni nu-și va refuza o bucățică de miel, atunci trebuie de mâncat în cantități mici și mai frecvent.

V.D.: Dna Violeta, vrem exactitate. Câte ouă pe zi putem mânca noi maturii și câte copiii?

V.V.: E foarte greu de spus, pentru că depinde de fiecare organism în parte . Dar, pentru a ne feri de intoxicații și neplăceri, eu recomand maturilor – maximum 3 ouă pe zi și copilașilor doar 1.

V.D.: Circulă tot felul de teorii de înfometare pe internet, s-ar putea ca oamenii să le încurce cu zilele de post. Cât de periculos este?

V.V.: Sunt teorii cu foame completă în cazul unor anumitor patologii. Și alții se aventurează chiar pe perioade mai mari, eu aduc însă la cunoștință că tot asta trebuie să aibă loc numai sub supravegherea medicului.

V.D.: Și, reieșind din toată cunoștința medicinei despre post, medicii țin post?

V.V.: Da. Medicii țin post. Cunosc personal medici care îl țin în întregime, ori parțial.

V.D.: Dna Violeta, pe final, vă rog mult, o concluzie…

V.V.: Beneficiile în timpul postului sunt enorme, la fel și riscurile după post. Un post ăcorect are mai multe avantaje, iar dezavantajele sunt atunci când ieșim cu abuz din el.

V.D.: Vă mulțumim enorm, vă dorim sărbători fericite și mai puțini pacienți după post!

Sunt câteva sfaturi prețioase, care sper să fie de folos cititorilor noștri. Dacă, totuși, alegeți să țineți sau nu viitorul post, decizia vă aparține.

Eu, deocamdată, am efectuat un sondaj în rândul tinerilor, fiind curioasă dacă ei țin postul. Rezultatul este unul pozitiv, pentru că pe un eșantion de 100 persoane cuprinse între vârsta de 16-18 ani, tocmai 66 au bifat pe da. Chiar dacă perioada de post în mare parte e doar de o săptămână, totuși fetele sunt cele care simt un efect de purificare mai mare, și anume spiritual.

Vă doresc ca Sfintele Sărbători de Paște să fie cu adevărat luminoase și ca spiritualitatea, tradiția, credința, dar și inovația să vă inunde casele și familiile!

Cu drag de tradiții, Victoria Donțov.

AM DECIS SĂ TE GĂSESC…


Să evadez unde visele se plimbau pe când picioarele își plângeau de frică, iată adevăratul curaj. Să îndrăznești să umezești buzele în adevărul sufletului cu tot cu fărâme de durere. Să ții monștrii de mână ca pe cei mai buni prieteni, toate pot face un wishlist pe-o viață și darămite dacă ar ajunge una.

Ce contează în momentul când îi dai o întâlnire singurătății?

Toate se întâmplă la momentul potrivit, sau nu, monumentul dat îl acceptăm doar atunci când ne vine ca manușa. În alte cazuri rămânem descumpăniți. Ce-ar fi dacă ți-ar spune că ți s-a împrumutat un eveniment frumos, o întâlnire norocoasă, doar cu un singur scop; să ofere și altui fericire; după o noapte lungă și chinuitoare, după o pierdere ireversibilă?
Ce s-ar întâmpla atunci, când, ți-ar spune că rugămințile noastre sunt doar niște împrumuturi de posibilități, chiar și infime, care măsoară kilometri de speranță?

Atunci ai mai trimite gând bun cuiva, sau poate buzele tale s-ar arcui de plăcere pentru altul?
Nu te sili să răspunzi, căci nu este o întrebare cu variante ca la examen, aici nimeni nu te punctează. Gândește-te dacă șansa, care ți s-a luat era cea mai bună variantă și de câte ori tu ai împrumutat de la alții fărâme de speranță?

Sia se încruntă la pagina din fața ei și nu înțelegea ce legătură are scrisoare dată cu dânsa, și cine naiba ia pus-o în cutia poștală. Cu siguranță iau pus-o când era la lucru, fiindcă dimineața jucau furnicile hokie în cutie.
Cu toate că David întârzie la cină, s-a încruntat și mai mult la planul ei. Seara aceasta îi va darui cheile de la casă, da, arată ca o propunere, dar nu mai poate aștepta. El i-a promis că va lua o hotărâre până în februarie. Poftim, e februarie, iar întârzie și telefonul e deconectat.
Încă din prima noapte petrecută împreună, Sia a înțeles că un bărbat înconjurat de tablouri cu femei dezgolite e un specimen aparte, incapabil la fidelitate.
Cu toate acestea, David a deminstrat contrariul, s-a luptat cu…mai departe

Fiind Dumnezee, Victoria Donțov

13925596_1753831201553559_1564549035364417689_o


Mi-i dor atât de mult
De buzele tale
Ce se plimbau pe trupu-mi
Cătând alinare.

Ce mă făceau să simt
Mii fiori de gheață
Iubind, topită toată
Tu să mă vezi „Faianță”.

Mi-i dor atât de mult
De brațele tale
Ce mă strângeau la piept
Cerând sărutare.

Ce mă făceau să simt
Atâta tandrețe
Sorbindu-mă toată
Mă vezi „Frumusețe”.

Mi-i dor atât de mult
De vorbele tale
Ce mă-nălțau în ceruri
Cerșind ascultare.

Ce mă făceau să simt
Atâta credință
De dor și durere
Mă vezi „Dumnezee”.


Martie e luna femeii și avem multe surprize de la principalii susținători ai cititoarelor.

E Martie e primăvara, e luna femeilor, luna în care ne place sa ne răsfățăm un pic mai mult, mai multă atenție, mai multă tandrețe. E Martie mai adaugăm puțină culoare pe buze , obrajii ne sunt mai rumeni ne place sa mirosim a flori. Nouă femeilor ne place să fim alintate, să primim cadouri, flori, bomboane. Oare  cât costă să fii femeie? Atitudinea este totul!
fb_img_1488368917599       
Femeile care vor să se simtă speciale și să-și descopere adevărata frumusețe  au acum o ocazie unică. Timp de patru zile, la Chișinău, va avea loc principalul eveniment profesional al industriei de frumuseţe din Republica Moldova- BEAUTY. Vă imaginați 4 zile pline de culoare, parfum, frumos?

Aici puteți profita la  maximum pentru a procura produsele preferate sau veți putea face o alegere corectă pentru produsele de îngrijire a tenului. E locul unde frumosul se adună.   Însă lucrurile bune nu se încheie aici.


Partenerii noștri fideli Eau Thermale Avene vor fi prezenti în cadrul acestei expoziții cu tot sortimentul de produse și mega oferte pentru fiecare. Eu m-am îndragostit de produsele Avene încă de la prima folosire. Tenul meu radia de fericire era hidradat, plin de luminozitate. Iar acum mai mult, veți putea profita de reducere garantată  de 20% pentru fiecare produs și o mulțime de seturi pentru fiecare tip de ten. Pentru că Avene are grijă de noi.
Vă așteptă la stănd-ul Farmacia Familia în perioada 2-5 martie, la Moldexpo cu multe surprize și cu satisfacție garantată.

Eu vă îndemn pe toate să mergem, să ne cunoaștem, să ne descoperim limitele împreună cu Avene!

Autor: Mariana Dabija-Blănaru

Bookstagram #7

Suntem tot mai multe cititoare şi avem conturi pe Facebook, Instagram, Goodreads. Tocmai cu această ocazie ne-am gândit să facem o nouă tradiție cu cât mai multe recomandări de cărți.

Folosește hashtag-ul #femeiaciteşte și recomandă o carte care ți-a plăcut în februarie, iar noi vom avea grijă să integrăm recomandarea ta în articolul nostru.
Hadeți să ne lăudăm cu am citit săptămâna ceasta pe Instagram!

Daca la varsta de noua ani Irina Albu isi pierde parintii intr-un stupid accident de masina, noua ani mai tarziu se indragosteste. Dar nu oricum si nu de oricine. Caile imprevizibile ale tinerei fete sunt cu totul aparte. Cu cat isi doreste mai mult sa-si traiasca viata, cu atat viata se incapataneaza s-o traiasca pe ea, dupa reguli implacabile. Va putea supravietui o inima intr-un taram fara speranta? . . . . Q: Ați citit cartea ? Dacă nu ați citit-o trebuie neapărat sa o faceți! . . . . . #cartestagram #linamoaca #valurideviata #goodbook #instabook #welovebooks #readingissexy #cititoripasionati #cititoaredecursalunga #readingisdreamingwithopeneyes #ilovebooks #cecitim #eucitesc #readersfromromania

A post shared by Iulia🍁|18| 🇷🇴🇳🇱 (@iulianacluci_) on

3/5⭐ "Singur in fata dragostei " de A.Busuioc Voi fi sincera…tare mult am cautat si asteptat sa imi placa acest roman insa nu a fost sa fie. Probabil isi are marea parte din farmec în forma sa stilistică mai neordinara(pe alocuri filozofica) insa nu a reusit sa ma vrajeasca si pe mine. Dragostea care înflorește între cele doua personaje principale R.N. si V.M. mi s-a asemanat cu o flacara…care te ispitește prin căldura sa si culorile atrăgătoare, insa totodata catre care nu prea risti sa te apropii si mai ales sa te atingi. Totodată ceea ce mi-a placut a fost modul in care autorul l-a "creat" pe R.N. El, fiind adept al matematicii, fizicii,  calculelor,  este mai retras in sine, dând frâu liber emoțiilor si gândurilor sale mai mult atunci când ramane in singurătate cu sine insusi. In acelasi timp mi-a placut partial si de V.M. pentru curajul si aspirațiile ei catre dreptate desi deseori mi se crea impresia ca nu reusea sa lupte pana la urma pentru ceea ce începea,  in asa fel epuizandu-si puterile dar rămânând cu luptele pierdute. In orice caz cartulia e mica,  se citeste usor si repede asa ca daca totusi hotărâți sa o citiți nu pierdeți multe. 🙂

A post shared by Cristina Ermac (@titika_ermac) on

Nu uita, eşti fericit atât timp cât îți dorești să trăiești. Recenzie la cartea Oamenii fericiți citesc și beau cafea de Agnes Martin-Lugand.

Povestea unei femei tinere și lipsită de dorința de a trăi, de a se bucura de viață, ne deschide porțile spre un roman ademenetor. De la început credeam că în timpul lecturii voi simți aroma de cafea, voi face notițe de lecturi noi, vă asigur că am dat greş!
După o întâmplare tragică, care o lipsește pe Diane de cele mai dragi ființe, ea se retrage în lumea neştirii. Vă spun pe şleu; în acea perioadă eroina nu servea cafea şi nu citea cărți.
„Inima îmi bătea, pielea îmi era udă, pipăiam peste tot prin pat. Răceala și golul din locul lui răspundeau chemările mele. Cu toate acestea, Colin era acolo, mă săruta, buzele lui îmi atinseră pilea de pe gât, coborâseră prin spatele urechii până la umăr.”

Alungă părinții ce încearcă s-o scoată din depresie şi-l acceptă pe unicul prieten şi partener de afaceri, Felix. La insistențele lui cât şi din cauza lor, Diane pleacă într-o localitate micuță din Irlanda.
Un nou mod de gândire sau atmosfera ploioasă n-au putut-o zdruncina din temelii aşa cum o face vecinul ei, un bărbat cu aspect şi comportament înfricoșător (nu în sensul oribil). La mijlocul lecturii mi-am dat seama că pe lângă un stil lejer pe care l-a adoptat Agnes Martin-Lugand, sunt însoțită de o terapie exemplificată și un nod de lacrimi oprit în piept.
16681566_1861000647449647_1911834199412543615_n Zbuciumul emoțional şi hotărârile personajelor au făcut coperta lipicioasă. Mă îngrozea gândul că o instorie atât de puternică şi pozitivă în pofida faptului că are la temelii o pierdere, se poate finisa atât de repede. Prea puține pagini la mulțimea de emoții care le trezește. S-a poziționat nuvela dată desubtul luminei, care-ți șoptește: „Nu uita, eşti fericit atât timp cât îți dorești să trăiești!”
” Întoarcerea la punctul de plăcere. Nu se schimbase nimic; oamenii grăbiți, circulața infernală, agitația magazinelor.”

Dacă încă n-ați înțeles ce legătură are „Oamenii fericiți citesc şi beau cafea”, atunci, vă spun că este o sinapsă, care leagă trecutul de viitor. În ce mod se întâmplă aceasta vă las să descoperiți singuri. Am cumpărat prelungirea istoriei, astefel mi-am asigurat o călătorie în lumea celor, care beau cafea şi citesc pe străzi pariziene.

Vă las în compania cărții şi până la următoarea recenzie.
Pa pa!

Photo: Victoria Anna
Autor: Victoria Anna

Iubeşte românește!

Îmi iubesc țara. Îmi iubesc limba în care vorbesc și cânt. Nu, nu sunt în 27 ori 31 august și nu sărbătoresc Ziua Independenței sau a Limbii Române. Sunt în 24 februarie și de Dragobete – iubesc – tot în limba mea – românește.
Dragostea mea nu e nici „love”, nici „зайка”, nici „солнышко”, nici „amore”, nici „musea”, nici „pusea”, nici „котёнок”. E simplu românește: Dragobete!
El este flăcăul înverșunat și rebel, așa cum povestește tradiția, care căuta, pe vremuri, să sărute toate fetele din sat și erau norocoase cele sărutate.

image

De Dragobete, strămoșii noștri purtau haine naționale de sărbătoare, ieșeau în câmp, cântau, dansau, prevesteau primăvara și sarbătoreau dragostea. Am moștenit una dintre cele mai frumoase sărbători; pur românească, cu chip de iubire.
Așa cum, cu pași rapizi, inovația vine peste noi, nu ne rămâne decât să ne modernizăm, dar totuși, să iubim românește.
Împreună cu Dragobete am optat pentru un studiou foto, amenajat special pentru această zi și florile din câmp le-am dus acolo, pentru a imortaliza dragostea noastră într-un album foto.

img_2143

Momentele fericirii împărțite la doi, au fost costumate în ii naționale – cele mai speciale „bluze” de pe tot globul pământesc în asortiment cu fustiţa tutu și blugii rupți, noile noastre pasiuni ţinându-ne în trend.

img_2072

img_2151

Am colindat apoi pe la case de gospodari, promovând valorile românești, și tare ne-am minunat să găsim o căsuță cu imprimeuri naționale, în mijlocul orașului. Această familie, care ne aștepta cu vin de casă, ne-a demonstrat că tradițiile strămoşeşti trăiesc bine și la oraș.

Pentru a adăuga romantism și emoții specifice zilelor noastre ne-am răsfățat cu tradiționala șampanie într-un local cu tendințele anului 2017.

img_2524

Am trăit o zi dedicată dragostei, în care am cântat-o și am amestecat tradiția cu inovația. Am înțeles, că iubirea românească are nevoie de emoții și trăiri noi, pe care trebuie să ni le oferim noi….

16923668_10210604989293280_2130708476_n
Am purtat dragostea în pâsle şi-n ghete, în pantofi și-n cizme, în rochii și blugi, în ii și pălării! Dar cel mai important: am purtat-o pe Acasă și am alintat-o românește!

Iubind românește,
Victoria Donţov.

Interviu cu Aliona Gherghilijiu: „Cuvintele pe care le aștern pe hârtie sunt câte o părticică din mine…”

Aliona Gherghilijiu este mamă, soție și fiică și în pofida responsabilităților personale, a reușit să ne împărtășească povestea vieții sale. O poveste pe care vă invit să o descoperiți din interviul de mai jos, iar pentru cei mai curioși, mai multe detalii puteți afla lecturând cartea ei „Pe aripile destinului”.

„Sunt copil și fiică de vreo 30 de ani, soție și noră de aproape 7, iar în rol de mamă sunt de 5 ani și jumătate. Fiecare etapă a vieții mele modeste mi-a format caracterul și m-a determinat să devin cine sunt astăzi. Mă bucur că știu să îi compătimesc pe cei care au o viață mult mai grea decât a mea și mi-e tare milă de părinții bătrâni lăsați în voia sorții. Mă doare sufletul când văd copilași grav bolnavi și dacă aș fi Dumnezeu i-aș salva pe toți. Mă întristează faptul că chiar și dacă nu-mi place bârfa, uneori recurg și eu la ea, că de foarte multe ori nu am răbdare să se întâmple ceva aici și acum, că sunt tare supărăcioasă. Totuși consider că sunt o optimistă, chiar dacă de nenumărate ori am dat mâinile în jos și am crezut că nu mai există cale de ieșire din impas.”

– Dacă îți mai amintești, care a fost prima carte pe care ai citit-o?
– Cred că Abecedarul.

– Care este rolul literaturii în viața ta? Cărțile sunt pentru tine prieteni care te sfătuiesc sau o metodă de a te relaxa și de a evada din lumea reală?
– Literatura pentru mine este o modalitate de a mă detașa de la treburile casnice, de la rutina zilnică și îmi place să citesc în liniște, însă recunosc că uneori citesc în fugă sau în același timp pregătesc mâncare și citesc. Asta se întâmplă atunci când cartea este foarte interesantă și nu am răbdare să aflu ce va urma.

– Titlul romanului „Pe aripile destinului” are un mesaj pe care ar trebui să îl cunoaștem? Care este semnificația lui ?
– Acest titlu corespunde în totalitate conținutului cărții mele de suflet. Este o relatare a destinului meu prin care am plutit fără să pot interveni și am acceptat resemnată ceea ce mi-a fost sortit să trăiesc. Acest titlu a fost gândit cu mult înainte să încep să-i scriu conținutul.

Această prezentare necesită JavaScript.

– Crezi în destin? Crezi că fiecare are puterea să decidă care ar trebui să fie pașii, pe care să îi urmeze în această viață sau există ceva mai presus de noi, care ne ghidează din culise?
– Da, eu cred în destin. Cred că fiecare își are menirea sa pe pământ. Fiecare trece prin anumite greutăți care îl marchează, însă sunt lucruri pe care le poate schimba. Am o prietenă care nu traversează strada regulamentar. Ea nu are răbdare să aștepe ca semaforul să fie verde pentru pietoni și pornește printre mașini, chiar și acolo unde drumul e cu sens dublu. Eu mereu îi spun că Dumnezeu într-o zi se va supăra pe ea, căci i-a dat viață, dar ea nu prețuiește ce are și să nu-l pomenească de rău, dacă se va întâmpla ceva. În acest caz fiecare decide până unde e soarta omului și de unde începe intervenția proprie.

– A fost visul tău de mic copil să scrii și apoi să publici o carte ?
– Nu pot să afirm că a foat doar un vis, a fost ceva mai mult. Am avut o copilărie nu prea fericită și am trecut prin foarte multe greutăți. Dacă aș încerca să le descriu pe toate nu mi-ar ajunge nici câteva cărți să le scriu. Sunt multe detalii, pe care nu le-am dezvăluit în cartea mea și foarte puțini oameni știu exact prin ce situații complicate am trecut. Eram absolut convinsă că voi scrie într-o bună zi cartea vieții mele, în care voi împărtăși lumii experiența mea de viață, cum ea m-a marcat și cum am reușit să fac față greutăților și să cresc un copil normal.

– De ce, totuși, ai decis să ne împărtășești povestea vieții tale, având în vedere că ai menționat în unul dintre interviurile tale că riscai să te dezbraci de haina vieții?
– Am vrut să expir și să respir mai ușor. Mă gândeam că din moment ce voi împărtăși publicului experiența vieții mele, mă voi simți mult mai bine. Nu regret că am făcut-o, deoarece am primit multe încurajări, după ce am lansat cartea anul trecut. Am primit multe mesaje de la oamenii care s-au identificat în povestea mea, care au fost cândva în aceeași situație ca mine și au trecut prin sufletul lor fiecare cuvânt, fiecare frază, fiecare alineat.
Pe de altă parte, înțelegeam perfect că anumite detalii personale, intime vor fi cunoscute de către cei care îmi vor citi cartea și din această cauză soțul meu nu era de acord cu publicarea ei. Eu, însă am păstrat și am respectat anumite limite și nu am intrat în unele detalii prea intime, ca într-un final să iasă la lumina zilei micul meu Univers.

– Ce relație există între tine și cuvinte? Ți-a fost greu să le găsești când ai decis să ni te destăinui?
– E o întrebare foarte bună, care țintește unde trebuie. Cuvintele pe care le aștern pe hârtie sunt câte o părticică din mine și nu exagerez când afirm asta. Sunt ceea ce cred, sunt ceea ce gândesc, ceea ce plâng sau râd, prin ele compătimesc, prin ele cert sau laud, prin ele îmi exprim dorințele sau regretele, prin ele răspund la jigniri. Prin ele descriu dragostea și mulțimirea pentru părinți, căci îmi este dificil să le exprim, pentru că nu știu cum asta se face. Cuvântul scris e pentru mine felul de a fi în sensul direct al cuvântului. Nu mi-a fost greu să găsesc cuvintele potrivite, mi-a fost mai dificil să-mi aduc aminte prin ce am trecut și să încerc să aștern totul pe hârtie. A fost mai greu moral, fiindcă cartea a fost scrisă cu multe lacrimi. Când răscolești amintirile, mai ales cele care dor, e o muncă enormă cu tine însuți, să le privești în ochi și să le înfrunți din nou, dar nimic nu este imposibil!

Această prezentare necesită JavaScript.

– Dacă fetița ta ți-ar spune că ar dori să devină scriitoare și să-ți urmeze calea, care ar fi sfatul tău pentru ea ?
M-ar bucura nespus dacă va dori să scrie, mai ales dacă va avea despre ce scrie. E o fetiță deschisă, sinceră și mi-aș dori să păstreze aceste trăsături și peste ani. E foarte important să depui tot ce ai mai bun din tine în ceea ce faci și atunci rezultatul va fi unul așteptat, chiar dacă nimic nu vine deodată și e nevoie de timp.

– Cum ai reușit să scrii această cărțulie, având în vedere că ai o fetiță mică? A reușit ea să accepte că nu poți să îi acorzi toată atenția ta ?
– M-am străduit să scriu noaptea, când ea deja dormea, deci nu a fost niciun sacrifiu. Mi-e mai ușor să scriu când nimeni nu mă deranjează. Gândurile se nasc atunci mult mai ușor, frazele curg și în acele momente aș vrea să reușesc să le prind pe toate, de parcă mi-ar fi frică că muza mea poate pleca. Noaptea stau de vorbă cu gândurile mele în liniște și-mi place ce iese la sfârșit, atunci când deja sunt epuizată.

– De ce ai ales să scrii această carte dezvăluind momente din viața ta și persoane reale? De ce nu ai optat pentru mascarea adevărului : alte prenume?
– Din momentul în care am decis să scriu despre mine și povestea reală a vieții mele, trebuia să rămân sinceră cu cititorul meu până la sfârșit, de aceea nu am dorit să inventez alte prenume.

– Dacă ți s-ar sugera să-ți publici cartea în format electronic, ai fi de acord ?
– Da, aș accepta cu mare plăcere, mai ales că foarte mulți oameni nu au timp să citească cărți tipărite pe hârtie și în regimul alert pe care îl au, reușesc în transportul public să asculte muzică cu căștile și atunci ar avea posibilitatea să asculte și o poveste reală a unui om (mă refer la un audiobook) sau ca să nu poarte o grămada de cărți în geantă le pot avea pe cele dorite, descărcate în tabletă.

– Din sursele cercetate, am aflat că lucrezi la o nouă carte. Va conține și ea elemente inspirate doar din realitate?
– Într-adevăr lucrez la o carte, la baza ei vor fi fapte reale și sper că experiența despre adevăr, rugăciune, disperare și speranță să atingă strunele sufletului cititorilor.

– În martie 2017 va avea loc întâlnirea cu membrele Clubului Cititoarelor Moderne. Ce așteptări ai de la această întâlnire?
– Preconizăm la începutul lunii martie 2017 să facem o întâlnire cu membrele Clubului Cititoarelor Moderne și în acest context îi mulțumesc fondatoarei clubului, Victoriei Anna pentru sprijinul pe care mi-l acordă și susținerea morală, pentru răbdarea ei nemărginită și zâmbetul ei de pe buze. Aștept multe întrebări, îmi place să răspund la ele și abia aștept să discutăm conținutul cărții mele. Prin această metodă poate voi afla ceva nou despre mine și voi descoperi lucruri pe care nu am bănuit că le poate descoperi cineva în cartea mea.

PS! Îți mulțumesc din suflet pentru aceste întrebări provocatoare. Mi-a făcut mare plăcere să răspund la ele și îți urez succes!

Foto: Arhiva scriitoarei
Autor: Fînaru Georgiana

Bookstram #6

Luna februarie este colorată chiar și din privința cărților citite. Cu ce ne-au bucurat ochiul și sufletului internauții bookstagram-ului aflăm în acest articol. Am folosit #cititoridinmoldova și din păcate am găsit doar câțiva internauți activi. Poate datorită evenimentelor organizate cât și a numeroaselor rețele de socilaizare, tinerii din Moldova citesc mai mult. Hadeți să ne lăudăm cu avceasta, vă îndemnăm să folosiți acest hashtag mai des!

In asteptarea primaverii… #elibraria #cecitim #cartearomaneasca #cartimadeinmd #primavara #martisor #springiscoming #readings #books #readers #gifts

A post shared by Elibraria.eu & Bookisesc.eu (@elibraria.eu_bookisesc.eu) on




Cărți, cafea și ciocolată… nu lipsește nimic. #bookstagram #rataciri #elenarataceste #coffee #chocolate

A post shared by Elena Aldea (@elena.aldea) on



……💃 #librisro #cartestagram #edituranemira

A post shared by Roxi Molocea (@rokusaana) on

În ciuda umorului ce o însoțește și a poveștilor pline de naivitate, am așezat #fetitacaresejucadeadumnezeu pe raftul cărților “greu de citit”. Este o carte ce m-a copleșit și răvășit profund. O carte grea. Aproape dureroasă pe alocuri și mai ales în încheiere. Pe fondul unei problematici atât de actuale încă pentru România – cea a copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate – #DanLungu construiește personaje fascinante de a căror “realitate” nu te îndoiești nicio clipă. Rădița – copilul care se simte abandonat de mama plecată la muncă în Italia și care duce o viață interioară extrem de bogată; Letiția – femeia și mama de sacrificiu; Bunicii – preocupați de îngrijirea Rădiței dar mai degrabă în sensul strict al cuvântului; Mălina – sora mai mare a Rădiței care, aflată la vârsta adolescenței, se bucură de noile avantaje financiare pentru a încerca tot ce e nou; Tatăl Rădiței – iubitor de confort și complet dezinteresat de soarta Rădiței; Români plecați la muncă în străinătate; Români rămași acasă etc. Cu toții sunt, în felul lor, personaje eminamente triste care te propagă, cu sau fără voia ta, într-o realitate dureroasă în care ești și rămâi un cititor neputincios. Citiți cartea dar alegeți-vă cu grijă momentul! #carteadinmanamea #bookstagram #reading #iubescsacitesc #recomandcartea #cecitim #eucitesc #citesc #ilovetoread #booklover #reading #booksofinstagram #cartestagram #cititoripasionati #bibliophile #books #bookish #bookworm #visualaddict #picoftheday #instalike #booksarelife #bookshaul #mywhitetable #instafollow #followme #polirom

A post shared by CarteaDinMânaMea (@carteadinmanamea) on